IM'OBIL¹, imobile, s.n. Clădire, casă (mai mare). - Din fr. immeuble (modificat după lat. immobilis).
Sursă : DEX'98 (13872)  - gall

IMOB'IL², -Ă, imobili, -e, adj. 1. Care stă în nemiscare; neclintit, fix. 2. Imobiliar. - Din fr. immobile, lat. immobilis.
Sursă : DEX'98 (13873)  - gall

Imobil ≠ mobil
Sursă : Antonime (70753)  - siveco

IMOB'IL adj. 1. v. fix. 2. v. nemiscat. 3. v. rigid. 4. v. încremenit. 5. v. imobiliar.
Sursă : Sinonime (187325)  - siveco

IM'OBIL s. v. casă.
Sursă : Sinonime (187326)  - siveco

im'obil s. n., pl. im'obile
Sursă : DOR (252511)  - siveco

imob'il adj. m. (jur. si im'obil) mobil
Sursă : DOR (252512)  - siveco

IMOB'IL ~ă (~i, ~e) (în opoziţie cu mobil) 1) Care nu se miscă; care nu-si schimbă poziţia; nemiscat; fix. 2) (despre bunuri materiale) Care nu poate fi miscat din loc; de neclintit; imobiliar. /<fr. immobile, lat. immobilis
Sursă : NODEX (338131)  - siveco

IM'OBIL ~e n. 1) Construcţie pentru locuit (cu mai multe etaje); clădire; casă. ◊ Carte de ~ registru în care sunt înscrisi toţi locatarii unei case. 2) Avere care nu poate fi miscată dintr-un loc în altul. /<fr. immeuble, lat. immobilis
Sursă : NODEX (338132)  - siveco